Au trecut sapte ani decat Vio a plecat la Cer si de atunci continui sa mor si eu putin cate putin. Mi-a fost greu ca eu sa raman. Foarte greu. Mi-am facut curaj si m-am ridicat, caci atunci cand a murit nu puteam sa mai stau in picioare. Si am reinceput sa cred ca soarele rasare si ca luna apune si ca totul este doar o parte din tot ce ma asteapta.
Imi „vorbea” si nu am vrut sa il ascult. Eram suparata ca a plecat. M-am incapatanat sa il aud pana cand nu am mai auzit cateva zile, credeam ca voi surzi atunci. Dar continuam sa il vad pe strada printre oameni, pana intr-o zi cand nu l-am mai vazut. Uneori doar il mai simt …Cu siguranta acum e un inger.
Patru luni din viata lui Vio, am fost „Honey”. Cand ne priveam reluam vesnicia de acolo de unde o lasasem. Doar ca de data asta nu venise pentru mine, ci doar ma alesese sa il conduc pe ultimul drum si sa am grija sa plece cum se cuvine. Si asta am facut. L-am condus si ….am ramas cu el pe acel drum.
De atunci am separat lumile : Cer si Pamant. Pana cand am reinceput sa le unesc si sa le vad constient, sunt Lumea. Fiind ori in Cer, ori pe Pamant, tot ceea ce am construit in acesti ani, a fost greu, foarte greu. Maretia acestei lucrari a fost in suflete, al meu si al tuturor celor pe care i-am intalnit. Am deschis cutia Alchimiei si nu am vrut sa o mai inchid.
In acesti 7 ani mi-a fost testat totul, rabdarea, credinta, vointa …. onoarea, adevarul, iubirea. In acesti ani am pierdut cam tot ce vroiam eu sa dureze. Intr-atat incat sa ramana doar spatiul dintre mine si Dumnezeu.
Pana invatam echilibrul, ne ia poate cateva vieti. Vio mi-a amintit azi cum este sa „Raman” si sa nu ma simt vinovata ca am ramas. Cu totii ne vom revedea, asa ca voi mai sta ceva timp pe aici. Iubirea va fi mereu cu noi.
Cand constiinta noastra este prinsa intre lumi, apare tristetea, vinovatia, durerea. Sunt dinamici ale fortei iubirii care actioneaza cand ceva din noi alege „sa plece … este o insemnata parte din suflet.
Destinul este extrem de puternic. Si totul este o adevarata magie, daca stim cand sa ne ridicam si cand sa ne luam ramas bun, daca stim cand sa ne oprim din a muri sau sa avem puterea de a ne naste din nou.
Daca am stii cat de mult ne iubeste Dumnezeu, am fi poate mai constienti, ca rugaciunile noastre chiar sunt ascultate… mai ales atunci cand ne dorim sa intelegem viata si sa-i facem Voia pe deplin.
Din categoria:spiritualitate
