Astazi m-am intors la ea si nu oricum, ci cu toata fiinta mea. O priveam prin chipul femeilor ce paseau pe aleile cu flori. Doamne cat de minunat a venit primavara peste flori si cat parfum raspandesc pretutindeni!
M-am asezat pe o banca si m-am simtit primita ca acasa, soarele imi mangaia fata si vantul parul, continuam sa respir viata si sa o privesc pe ea.
O regaseam in firul ierbii, in pasarea ce zboara, in fluturii jucausi, in lacul ce freamata cu nerabdare oglinda cerului, pretutindeni, o descopeream.
Chiar si cand soarele s-a ascuns in nori continua sa fie la fel de frumoasa. Iar pasarile o alintau cu cantecul lor. Fiecare pas al ei era plin de recunostinta pentru tot ce i-a daruit Pamantul, experienta extraordinara a vietii.
Azi am descoperit-o pe ea, cea care sunt!
Postat în:spiritualitate Tagged: conversatii cu mine insami
