Ce slujeste cel mai bine divinitatii?

Am fost invatata de mica, sa ma gandesc la realizari. Pentru ai mei, sa fiu o femeie realizata, insemna sa fiu notar sau manager intr-o firma de succes, maritata cu un bancher. Nimic nou sub soare, marea majoritate a parintilor isi doresc aceasta devenire pentru copilul lor. Aspectul sufletesc ramane in sarcina ta sa il descoperi, pana la urma ei tot asa au facut.

Am fost invatata de mica sa obtin performanta, sa fiu mereu prima, sa fiu mereu in competitie chiar daca asta a insemnat sa merg la sedinte de santier intre barbati, ca manager de proiect sau sa merg in „cucuietii din deal” sa obtin tot ceea ce nimeni nu cuteza sa obtina in departamentul meu. Am fost invatata sa ies in fata si sa deschid usi, pentru ca mai apoi sa vina cei ce aveau nevoie de drumul netezit. Am invatat sa simt oamenii, sa intuiesc ceea ce vor sau ar fi vrut sa spuna si sa fac mai mult de trei lucruri in acelasi timp. Am avut chiar si doua job-uri in acelasi timp pana intr-o dimineata in care nu m-am mai trezit. Si in loc sa ma sperii sau sa intru in panica am izbucnit in ras. Mi-am dat seama ca sunt specialista in a-mi face viata imposibila.

Am continuat in viata personala acelasi maraton. Doua casatorii, doua divorturi. Epuizare emotionala, enorm de multa munca si sarcini luate in plus pentru a-mi arata performanta de a fi. Ma opream doar seara cand ma rugam si ma intrebam de ce viata mea continua sa fie o cursa interminabila catre perfectiune si nu spre un punct care inseamna : Eu sunt.

Fiecare pas insemna cunoastere de sine, cunoasterea limitelor si a potentialelor. Cand prietenii mei plecau in concedii sau alegeau o viata usoara, eu preferam sa invat, sa imi platesc noi cursuri si sa citesc continuu.

Mi-am dat seama, nu demult, ca decand am venit pe lume, traiesc in viteza, ca o cursa contra cronometru. Este un val de informatie care te absoarbe pana devii parte din val.

Gardienii destinului te lasa fara tot ceea ce tu crezi ca ai nevoie pentru a-ti asigura identitatea. Pentru ca scopul este sa afli cine esti fara nimic. Ordinea si perfectiunea de care te agati, ajunge sa iti inhibe viata. Si atunci …ramai fara ele.  Relatii sau joburi pe care le crezi necesare, ajung defapt sa te impiedice sa dobandesti adevarata implinire. Iar in aceasta calatorie, sacralitatea te impinge in final spre solitudine, dincolo de granitele conventionale.

Scopul vietii este transformarea propriei vieti, in bine, in armonie, in echilibru. In val, am distrus relatia cu mine insami, m-am pierdut si la un moment dat sufletul m-a oprit ca sa ma mai ofer. M-am oprit in mine insami si am ales sa nu ma mai amestec. Contin. Observ. Aleg viata cu tot sufletul si cedez tot ceea ce mi-a deraiat traiectoria misiunii de suflet ingerilor, cei ce m-au ghidat dintotdeuna : „Indruma-ma sa fac ceea ce slujeste cel mai bine divinitatii”.

Daca ar fi sa o iau de la capat i-as spune „Tata, invata-ma mai bine sa ma bucur de viata, invata-ma sa iubesc!”